A reuşit să îmi dezgheţe sufletul, chiar dacă apoi l-a spart în mii de bucăţele.

 

 

1623644_572857259475548_1587601529_n
– Sunt atât de obosită…
– De ce nu dormi? E târziu!
– Nu e genul acela de oboseală care se risipeşte prin somn…
– Ce s-a întâmplat acum?
– Nimic! Tocmai asta e problema…lucrurile nu prea s-au mai schimbat în ultimul timp..
– Nu înţeleg!
– Mi-e dor…de mine, de el!
– Despre asta era vorba din nou…de el!
– Îmi pare rău, dar pur şi simplu, nu reuşesc să înţeleg…Şi crede-mă, am încercat să o fac de nenumărate ori..
– Ce ar mai fi de înţeles? Important e că acum nu mai e lângă tine…
– Da, ştiu.. Dar de ce a renunţat să mai lupte?
– I-ai spus să plece…te-a ascultat!
– Nu ar fi trebuit să o facă…îl vreau înapoi!
– Poate că el nu poate să rămână doar prieten cu persoana pe care o iubeşte. Te-ai gândit vreodată la asta?
– Da, dar refuz să cred că e atât de slab…
– Încearcă să iubească din nou…tu i-ai spus să o facă!
– Ştiu! Şi sper să reuşească asta ..chiar dacă îl voi pierde definitiv.
– Atât de importantă este fericirea lui pentru tine?
– Da… pentru că el a reuşit să îmi dezgheţe sufletul, chiar dacă apoi l-a spart în mii de bucăţele.
– Te-a făcut să suferi…nu merită iubirea ta!
– Poate…dar şi eu am făcut acelaşi lucru…
– Orgoliul v-a distrus pe amândoi.
– Ştiu…şi nu mai reuşim să ne regăsim ca de fiecare dată… De fapt, nici măcar nu mai încercăm asta.
– Şterge-ţi lacrimile!
– De ce îmi lipseşte atât de mult?
– Tu ştii cel mai bine de ce.. nu mai are rost să îţi reamintesc!

Published in: on February 26, 2014 at 22:26  Leave a Comment  

Dacă ţi-ar fi fost dor de mine, m-ai fi căutat..

 

1524905_625377820858697_1300322121_n

 

 

– Mi-a fost dor de tine!
– Sigur..ţi-a fost atât de dor de mine, încât nu m-ai căutat deloc. Cât timp a trecut: o lună, două, trei..?
– Nu ştiu! Mie mi s-a părut o eternitate.
– Nu te cred! Dacă ţi-ar fi fost dor de mine, m-ai fi căutat..
– Tu de ce nu m-ai căutat?
– Poate pentru că mie nu mi-a fost dor..sau poate pentru că, pur şi simplu, am aşteptat să văd dacă o vei face tu.. Am vrut să văd cât de importantă sunt pentru tine.
– Dar eşti importantă!! Credeam că ştii asta deja. Nu am avut curajul să te mai caut după tot ce ţi-am făcut.. iartă-mă, te rog!
– Nu e nevoie să îţi ceri iertare pentru că ai fost un laş! Mi-am dat seama de acest lucru de când te-am cunoscut..şi cu toate astea, am continuat să cred că te vei schimba. Eu sunt de vină pentru că am avut aşteptări mult prea mari de la tine, de la mine, de la noi. Credeam că dragostea schimbă oameni, că ea triumfă mereu…poate că m-am înşelat. Nu ar fi trebuit niciodată să încerc să vindec o inimă rănită, pentru că şi a mea avut de suferit.
– Îmi pare rău pentru că te-am făcut să suferi. Ţi-am zis că atunci când mă vei cunoaşte cu adevărat, mă vei urî. Ţi-am repetat să fugi cât mai ai timp, dar nu ai vrut să mă asculţi.. Cât de încăpăţânată poţi fi câteodată!
– Nu te-am urât niciodată, nu o fac nici măcar acum. M-am îndrăgostit de bărbatul care suferea pentru că o EA l-a rănit, l-a trădat. Credeam că am puterea să îl vindec, dar nu am fost suficient de bună pentru asta. Mă întrebam mereu cum a reuşit această femeie să te schimbe într-atât de mult… Am crezut că pot fi ca ea, am crezut că mă poţi iubi şi pe mine cu aceeaşi intensitate cu care ai iubit-o pe ea.
–  Ba da, m-ai vindecat..cu preţul suferinţei tale. Nu aş fi crezut niciodată că voi cunoaşte pe cineva atât de bun ca tine. Ai fost ca un înger în viaţa mea..pe care îl trăgeam de fiecare dată în întunericul sufletului meu. Te-am iubit mai mult decât am iubit-o pe ea…încă o fac. Cum ar putea cineva să nu te iubească din tot sufletul?
– Nu ştiu.. Tu de ce mă iubeşti după tot ce ţi-am făcut?
– Pentru că eşti specială, pentru că nu am cum să nu te iubesc… Dacă te-ai uita mai atent în jurul tău, ai vedea că sunt persoane care ar face orice doar pentru a le acorda atenţia ta. Eu nu am făcut nimic pentru a o merita, dar am avut-o din plin. M-ai ocrotit, mi-ai luat apărarea, m-ai ascultat, m-ai vindecat. Cum aş putea să nu te iubesc? Aş fi un prost dacă nu aş face asta..
– Poate.. se pare că până la urmă, am reuşit să semăn cu EA.
– Nu, nu semănaţi. Eşti mult mai frumoasă, mai pură..nu te mai compara niciodată cu ea. Mă doare asta! Tu ai reuşit să vindeci ceea ce ea a distrus. Cum poţi zice că sunteţi la fel?
– Şi eu te-am rănit… la fel ca ea. Nu am reuşit să îţi rămân alături mereu chiar dacă ţi-am promis asta..Îmi pare rău! Meritai ceva mai bun, mai puternic!
– Eşti cea mai bună, cea mai puternică pentru mine! Ştii, te vreau înapoi..
– E prea târziu pentru noi.. Uită-mă! Învaţă să iubeşti din nou…de data asta pe altcineva.
– Nu vreau să iubesc pe altcineva!
– Eu vreau să o faci, vreau să fii fericit! Vreau să iubesc din nou şi eu, să nu mă mai simt legată de tine.. Îmi vreau libertatea înapoi..
– Vreau să fiu fericit alături de tine! Nu suport gândul că ai putea fi a altcuiva…cum crezi că aş putea să îţi acord libertatea? Am nevoie de tine…
– Şi eu te iubesc, dar am învăţat cum să trăiesc fără tine… Nimeni nu aparţine nimănui! E o greşeală dacă continui să crezi asta…

Published in: on January 20, 2014 at 22:25  Leave a Comment  

O ultimă conversaţie…

1240044_574459325950547_1198196201_n

– De ce îmi zici că mă iubeşti, iar apoi pleci?
– Pentru că mi-e frică…
– De ce ţi-e frică?
– De faptul că nu sunt suficient de bun pentru tine, că nu te merit…Nu cred că te voi putea face fericită!
– De ce nu mă laşi pe mine să decid asta? Te-ai gândit vreodată că doar tu m-ai putea face fericită?
– Îmi pare rău…
– Nu trebuie să-ţi pară rău pentru nimic. Nici eu nu am fost perfectă!
– Ba da. Nu am crezut niciodată că voi întâlni pe cineva ca tine. Te-am iubit enorm, încă o mai fac..în felul meu egoist, dar sincer.
– Zici că mă iubeşti, dar că nu avem un viitor împreună pentru că tu nu ai suficientă încredere în nimeni… Atunci, eliberează-mă definitiv! Nu te mai pune în calea mea  de fiecare dată când încerc să iubesc pe altcineva.
– Nu pot, nu suport să te văd cu altcineva!
– Poate, dar nu pot aştepta ca tu să te decizi ce ai de gând să faci mai departe, ca tu să înveţi să ai încredere în oameni. Nu toate femeile sunt ca cea care te-a trădat pe tine…cel puţin, eu nu sunt. Oare când o să îţi dai seama de asta?
– Nu am crezut niciodată că eşti ca ea…
– Poate că nu…dar ne-ai comparat mereu! Nu voi fi niciodată pe locul 2 în sufletul unui bărbat indiferent cât de mult îl voi iubi.
– Ai reuşit să devii tot ceea ce îmi doream, nu ai fost niciodată pe locul 2. Te-am iubit din prima clipă în care te-am văzut. Am ştiut de atunci că nu te voi uita niciodată….
-Ar fi bine să încerci să o faci. M-am pierdut pe mine în timp ce încercam să te regăsesc.. Mă uit în oglindă şi nu mă mai recunosc. Nu mai ştiu să râd, să mă mai bucur de viaţă la fel ca înainte. M-am schimbat atât de mult..
– Iartă-mă pentru tot! Exact de asta mă îndepărtez mereu de tine..pentru că te fac să suferi. Tot ceea ce văd este tristeţea din ochii tăi..
– Şi te întorci de fiecare dată când nu mai rezişti. Sunt tristă pentru că nu ai învăţat nimic din toate astea.
– Îmi pare rău…Mai dă-mi o ultimă şansă, te rog!
– A câta ultima şansă?! Uită-mă! Merităm să fim fericiţi amândoi şi împreună nu putem!
– Dar te iubesc..
– Şi eu te iubesc, dar acum voi pleca eu! Şi de data asta va fi definitiv… Nu încerca să îmi mai ieşi în cale..indiferent dacă voi fi bine sau nu. Am avut o poveste frumoasă. Hai să ne amintim cu drag de ceea ce cândva era noi doi, să lăsăm regretele şi resentimentele la o parte..

Published in: on November 24, 2013 at 21:43  Leave a Comment  

Ne-am pierdut din nou…fără ca nici măcar să ne regăsim cu adevărat înainte!

524604_574460469283766_1537256590_n

– Nu-mi place să te văd aşa!|
– Aşa, cum?
– Tristă, abătută…
– Sunt dezamăgită din nou!
– De cine, de ce?
– De mine, de el… de noi.
– Încă mai există „voi”?
– Nu sunt sigură! Cred că am pierdut şansa de a mai fi vreodată împreună…cred că aceea a fost ultima noastră întâlnire.
– De ce zici asta?
– Pentru că asta simt. Ştii, am vorbit mult..despre lucruri mărunte, despre viaţă, despre noi. Avea atâtea întrebări…
– Ce te-a întrebat?
– Dacă regret ceva…aceasta a fost una dintre întrebările cheie.
– Şi tu ce i-ai răspuns?
– Adevărul..că da. Că peste unele regrete am putut trece, peste altele nu.
– Şi el ce a făcut, ce a zis?
– A lăsat capul în jos, mi-a evitat privirea şi a trecut la următoarele întrebări din lunga lui listă.
– Iar cealaltă care a fost?
– Dacă l-am iubit vreodată… Îţi vine să crezi? Oare tot ce am făcut pentru el nu i-a demonstrat nimic?
– Poate că a vrut să audă asta. Ştii că nu are deloc încredere în el. Cum te aştepţi să aibă în ceilalţi?
– Nu ştiu. Ar fi trebuit să înveţe asta. M-a durât teribil de tare această ultimă întrebare…şi mai ales comportamentul lui de după toate astea.
– Ce i-ai răspuns?
– Nimic, nu i-am zis nimic.
– Şi el ce a făcut?
– M-a lăsat acolo, singură..Eram atât de vulnerabilă.
– De ce nu i-ai zis adevărul?
– A fost prea târziu, nu m-a mai putut auzi. Cu vocea tremurândă, am şoptit că încă îl iubesc…dar deja plecase. Dacă s-ar fi uitat măcar pentru o clipă înapoi…
– Te-ar fi văzut fragilă..
– Mai bine că a plecat.
– Nu, ar fi trebuit să rămână. E atât de laş..
– Poate că da. Dar încă cred că îl iubesc…aşa cum e el, plin de defecte.
– Te rog, nu mai plânge!
– Dar ne-am pierdut din nou, fără ca nici măcar să ne regăsim cu adevărat înainte.

Published in: on September 23, 2013 at 20:14  Comments (2)  

Cu siguranţă el nu ar fi permis ca acele lucruri să se întâmple..

994306_512539588826102_2136345944_n

– Nu-mi place să te văd aşa..
– Aşa, cum?
– Plângând..nici nu-mi aminteam când ai plâns ultima dată.
– Nici eu nu-mi amintesc. Probabil s-a întâmplat acum foarte mult timp…
– Da. De ce ai făcut asta?
– Pentru că m-a durât şi nu am mai putut rezista. S-au strâns prea multe în sufletul meu şi am vrut să mă descarc.
– Ai reuşit?
– Da. Marea, luna şi noaptea au fost confidentele mele.
– Eram şi eu acolo…
– Ştiu, am simţit asta şi îţi mulţumesc.
– Nimeni şi nimic nu merită lacrimile tale..
– Poate că ai dreptate. Atunci, de ce am simţit nevoia să fac asta?
– Pentru că eşti prea bună.. şi sensibilă.
– Nu mai vreau să sufăr, să fiu rănită.
– Asta înseamnă să nu mai ai încredere în oameni, să nu mai vezi partea frumoasă a sufletului lor.
– Dar atunci îmi va fi mie bine?
– Nu ştiu. Dar cred că nu ai putea face asta. Mereu îi pui pe ceilalţi mai presus de tine!
– Pentru că le vreau binele.
– Dar ei fac acelaşi lucru?
– Anumite persoane o fac, celelalte nu realizează încă tot ceea ce am făcut pentru ei..uneori din umbră.
– Sau se prefac, nu simt nevoia să facă acelaşi lucru pentru tine.
– Crezi asta?
– Da. Ştiu că doare, dar tu preferi adevărul chiar dacă e dureros.
– Ai dreptate! Ştii, m-am regăsit perfect în mare. Era atât de zbuciumată, de neliniştită în noaptea aceea.. era asemenea mie. Am simţit nevoia să plâng fără să-mi pese de consecinţe. Nu a contat faptul că mi-a picat masca şi că m-ar putea vedea cineva aşa, slabă. Am plâns pentru a putea aduna putere. Ştiam că după ce îmi voi şterge lacrimile, mă voi întoarce la tot ceea ce mă făcuse să sufăr atunci.
– Ţi-ai expus sufletul atât de repede într-o clipă de rătăcire..
– Poate, dar nu a fost nimeni care să vadă acest lucru.
-Ai plâns, ţi-ai şters lacrimile şi ai mers mai departe…
– Am încercat să fac asta, nu ştiu cât de mult mi-a ieşit. Viaţa e atât de nedreaptă uneori..
– Ai fi vrut să fie şi el acolo, cu tine?
– Da, mi-aş fi dorit asta. Cu siguranţă el nu ar fi permis ca acele lucruri să se întâmple.
– Ştiu. Aveai nevoie de cineva care să te protejeze.
– Da.. Şi cu toate astea, amintirea lui m-a ajutat să-mi şterg lacrimile.
– Am văzut. Ai zâmbit în tot acel timp în care vorbeai despre el, dar ţi se citea în continuare tristeţea din privire.
– Nu a fost nimeni acolo care să vadă asta. Eram atât de vulnerabilă..
-De ce nu l-ai sunat?
-Pentru că nu voiam să mă audă plângând. El crede că sunt fericită, puternică. Nu vreau să-mi schimb imaginea doar pentru câteva clipe de nesiguranţă.
– Dar eşti puternică! Este absolut normal să mai cazi din când când…

Published in: on August 20, 2013 at 9:42  Leave a Comment  

Mi-am pierdut ochelarii…

1002580_511942185552509_1463561083_n
– Aseară l-ai visat..din nou!
– Ştiu…îmi era dor de el, încă îmi este.
– De ce nu l-ai căutat?
– Ce rost avea? El e departe, nu e lângă mine aşa cum mi-a promis.
– Dar tu i-ai fost aproape?
– Am încercat, dar nu am reuşit întotdeauna.
– De ce aştepţi ca el să reuşească acolo unde tu ai dat greş?
– Pentru că am nevoie de asta..vreau să fie puternic, să lupte atunci când eu renunţ să o mai fac..
– Dar el e slab…nu va deveni niciodată omul pe care ţi-l doreşti.
– Nu ai deloc încredere în el…şi nici în mine.
– În tine am, dar nu şi în el. De ce vrei să-l schimbi?
– Eu îl accept cu defectele  şi calităţile pe care le are, dar nu  toată lumea face asta.
– Contează ce crede lumea, ce face?
– Da. Pentru că trebuie să înveţe să trăiască şi fără mine.
– Ce vei face atunci când va veni?
– Voi pleca eu.
– De ce?
– Pentru că aşa a fost scris…să fim departe unul de altul.
– De ce nu plecaţi împreună?
– Mi-aş dori să fie chiar atât de uşor, dar nu e… drumurile noastre se despart de fiecare dată când facem asta.
– Pentru că renunţaţi prea repede..
– Oare?! Legătura noastră ar trebui să fie mult mai puternică.
– Dar este..numai că voi sunteţi prea orbi şi nu reuşiţi să vedeţi asta.
– Mi-am pierdut ochelarii..
– Caută-i! Sunt la el.

Published in: on August 14, 2013 at 20:51  Leave a Comment  

Cu timpul înveţi să ierţi chiar dacă nu ţi se cere iertare niciodată..

532303_432489093512366_887523397_n

– Fata dragă, ce faci?
– Sunt fericită, extrem de fericită.
– De ce?
– Pentru că am reuşit să obţin postul pe care mi l-am dorit cu atâta ardoare.
– Crezi că te vei descurca pe acea poziţie?
– Da. Sunt sigură de asta. Am învăţat să am din nou încredere în forţele proprii.
– Asta nu poate decât să mă bucure.
– Mulţumesc!
– El ce a zis în legătură cu asta?
– Nimic. Nu am mai vorbit de atunci, deşi ştiu sigur că a aflat. Nu şi-a călcat pe orgoliu nici măcar pentru a mă felicita. Ştia cât de mult mi-am dorit acel post.
– Dar poate că te înşeli, poate că nu ştie nimic.
– De ce toată lumea îi caută scuze? Eu am încetat să mai fac asta pentru că e obositor.. A aflat de promovarea mea, dar e prea orgolios să reacţioneze cumva. Şi da, e egoist.
– Dar tu? Crezi că ai făcut tot ce ţi-a stat în puteri pentru a-i fi alături?
– Nu. Am încercat să fac asta de prea multe ori, dar până la urmă am renunţat…Atunci când eşti aruncată la pământ, te ridici de cele mai multe ori singură pentru că ştii că dacă tu nu o vei face, nu îţi va întinde nimeni o mână pentru a te ajuta.
Şi cazi, te ridici, cazi din nou..şi te întrebi dacă aşa vrei să fie tot restul vieţii tale. Te gândeşti mereu că se va schimba pentru tine, dar îţi dai seama la următoarea căzătură, la următoarea lovitură ca de fapt, totul a rămas neschimbat.. că totul a fost o prefăcătorie, că el a rămas acelaşi..şi că tu nu poţi face pentru el mai mult decât ai făcut deja, indiferent cât de luptătoare ai fi.
– L-ai iertat?
– Da. Cu timpul înveţi să ierţi chiar dacă nu-ţi se cere iertare niciodată. Îl ierţi pentru că-l iubeşti şi ştii că are nevoie de tine, pentru că ştii că prezenţa ta îl ajută. Dar vine un moment în care începi să te gândeşti la tine şi te decizi să renunţi la el.
– Ai renunţat la el?
– Da, am renunţat să mai aştept lucruri care poate că nu se vor întâmpla niciodată. Am ales să păstrez doar amintirile..şi blogul, bineînţeles.
– Şi prietenii comuni?
– Da. Şi pe ei, deoarece nu sunt vinovaţi pentru relaţia noastră.
– Şi dacă te vor întreba în continuare de el?
– Le voi spune că povestea noastră s-a încheiat, că dragostea se mai şi stinge şi că aşa a fost şi în cazul nostru. Şi în tot acest timp voi zâmbi. Şi sper că într-o zi voi ajunge să cred acest lucru.
– Şi cu el ce se va întâmpla?
– Nu ştiu. Probabil că va învăţa să se descurce şi singur.
– Crezi că o va face?
– Nu ştiu. Sper că da..Eu am luat deja o hotărâre. Nu mai dau înapoi.
– Nici măcar pentru el?
– Nu, nici măcar pentru el. Vreau să-mi fie şi mie bine. Şi îmi e bine şi fără el.

Published in: on June 10, 2013 at 19:02  Leave a Comment  

Nu-mi plac începuturile..sunt nesigure, sunt imprevizibile..

64477_478298048900009_1138489430_n

– Copil frumos, astăzi ai uitat să râzi, să zâmbeşti!
– Dar nu am avut niciun motiv pentru care aş fi făcut asta!
– Ba da, ai avut. Dar nu ai vrut să o faci. E o nouă zi, o nouă lună..
– Poate, dar urăsc această zi.. bine că e pe terminate.
– De ce zici asta? Eşti incapabilă să urăşti ceva, pe cineva..
– Pentru că o nouă lună aduce cu sine schimbări. Nu-mi plac începuturile.. sunt nesigure..
– Da, şi sunt pline de mister..la fel ca tine.
– Mister? Poate..pentru că nimeni nu a avut curajul să mă cunoască cu adevărat.
– Dar tu i-ai lăsat?
– Am încercat, dar au renunţat prea repede. Nu mi-a plăcut niciodată să îmi ofer sufletul pe tavă.. ei au fost nevoiţi să mă descopere pas cu pas.
– Eşti tristă…din nou.
– Sunt doar dezamăgită..de mine, de oamenii din viaţa mea, de el..
– Şi cât vei mai continua să te ascunzi în spatele acelei măşti, să joci roluri în societate?
– Nu ştiu..până când voi ceda?
– Nu, tu nu vei ceda niciodată. Eşti puternică şi ştii bine asta. Chiar dacă vei cădea, te vei ridica.
– Aş vrea să fie cineva care să mă ajute să mă ridic, să-mi întindă o mână…
– Dar este, deşi nu cine ai vrea tu..
– Poate..dar degeaba te iubeşte întreaga lume dacă nu te iubeşte cine vrei tu.
– De unde ştii că nu te iubeşte?
– Nu am siguranţa că nu o face, comportamentul lui încă mă pune pe gânduri.
– Ţi-e dor de el?
– Da.  Cred că era mai bine dacă nu mă mai căuta de ziua mea, dacă nu ne mai întâlneam, dacă nu ne mai vorbeam…
– De ce ai acceptat toate astea?
– Nu ştiu. Am acţionat ca o adolescentă, nu m-am mai gândit la consecinţe.. mi-am ascultat doar inima.
– Şi  acum îţi pare rău?
– Puţin…pentru că iar a renunţat să mă mai caute. Şi am renunţat şi eu.
– Sunteţi prea orgolioşi!
– Poate.. dar asta face parte din noi.
– Dar vă distrugeţi reciproc…
– Ştiu.. şi nu vreau asta!
– Spune-mi, ce ţi-a zis când v-aţi întâlnit ultima dată?
– Nici nu ştiu cu ce să încep..am vorbit multe lucruri. Eu i-am povestit despre mine, despre peripeţiile prin care am mai trecut, iar el mi-a spus ce a mai făcut. În tot acest timp am evitat să aduc vorba despre noi..
– Şi el ce făcut?
– El nu s-a putut abţine. A început să-mi povestească lucruri din trecut şi să-mi spună ce are de gând să facă mai departe,  să-mi descrie locurile în care vrea să mergem…
– Ce i-ai spus în acele clipe?
– Nimic, l-am lăsat să viseze… nu-i puteam lua asta.
– Nu ai vrut să o faci, ai un suflet prea bun.
– Nu chiar.. atunci când nu am mai suportat să aud acele lucruri, am schimbat subiectul. Nu am vrut să devenim amândoi melancolici…să ne pară rău pentru deciziile luate şi nu am vrut să-i arăt cât sunt de slabă.
– Ai luat această decizie pentru bine amândurora.
– Probabil..
Ştii, a trecut atât de repede acest timp în care am fost doar noi.. Mi-a părut rău când a plecat, aş mai fi vrut să mai rămână cu mine.. Eram conştientă că după toate aceste se va schimba din nou şi nu îmi doream acest lucru. Şi am avut dreptate.. am mai vorbit câteva zile după această întâlnire, apoi s-a aşternut liniştea..din nou.
– Iar ţie nu-ţi place liniştea, nu?
– Exact! Mă pune pe gânduri, mă face să devin nesigură pe mine, pe sentimentele mele..
– Dar tu îl iubeşti?
– Ce rost are să mă întrebi asta?
– Vreau să văd dacă ai curajul să recunoşti adevărul.
– Ei bine, nu ştiu..cred că până la urmă a devenit o obsesie. E ca un drog de care sunt dependentă. Deşi recunosc, nu mă mai gândesc atât de des la el ca înainte.
– Vezi? Începi să-l uiţi…iubirea se mai şi stinge.
– Dar nu vreau să-l uit, mi-e frică că atunci când se va întâmpla asta mi se vor şterge din minte toate clipele petrecute împreună..
– Nu se va întâmpla niciodată asta, nu poţi şterge cu buretele trecutul. Întotdeauna va fi ceva care îţi va aminti acele lucruri. Poate chiar el..nu ai de unde să ştii asta.
– Tu ce crezi despre toate aceste lucruri? De ce crezi că procedează aşa?
– Cred că ar trebui să dormi, e prea târziu pentru asta..şi eşti destul de obosită. Hai să continuăm mâine, de acord?
– Ok..şi tu ocoleşti răspunsurile, m-am obişnuit deja cu asta.
– Ai nevoie de odihnă, e prea mult pentru o singură zi..
– Mi-aş dori să aflu atâtea lucruri…
– Şi le vei afla, doar că nu azi. Te rog, încearcă să mă înţelegi!

Published in: on May 1, 2013 at 22:28  Leave a Comment  

Eu ştiu că atunci când iubeşti, nu poţi sta departe de celălalt…

644601_503070163089464_1833503331_n

– Cum te simţi?
– Sunt bine. Nu mă vezi?! Zâmbesc..
– Dar ochii..ochii de ce sunt trişti?
– Chiar nu te pot minţi niciodată pe tine? Ştii bine că l-am văzut..am simţit că se va întâmpla asta din momentul în care m-am trezit în această  dimineaţă ..plină de viaţă, încrezatoare în forţele proprii..şi frumoasă, extrem de frumoasă.
–  Ştiu, ai radiat. Iar el a văzut asta, a crezut ca eşti fericită şi că a luat cea mai bună decizie atunci când s-a îndepărtat de tine.
– Vezi, nu mă cunoaşte deloc! Şi nu m-a iubit niciodată..
– Nu ai de unde să ştii asta.
– Nici tu! Eu ştiu că atunci când iubeşti, nu poţi sta departe de celălalt. Ai nevoie de el ca de aerul pe care îl respiri.
– Dar atunci când îl laşi pe celălalt să plece chiar dacă îl iubeşti din tot sufletul?
– Ei bine, asta e prostie.. Trebuie să lupţi pentru ceea ce îţi doreşti, pentru dragoste.. Doar dacă celălalt nu te iubeşte, atunci ai tot dreptul să faci asta, în caz contrar…nu.
– Şi cu voi cum rămâne?
– Nu există noi, de fapt nu a existat niciodată…am renunţat să mai cred asta.
– Ai renunţat prea repede.. Nici măcar nu ai privit înapoi în clipa în care te-ai hotărât să pleci şi l-ai lăsat acolo.
– De ce să mai privesc înapoi? Oare el privea vreodată în urma lui atunci când pleca de lângă mine? Oare  nu mi-aş fi făcut mai mult rău prin asta?
– Ai atâtea întrebări fără răspuns.. Ce crezi că făcea după ce pleca de lânga tine?
– Nu ştiu, nu cred că vreau sa aflu. Probabil îi spunea vorbe dulci altcuiva, rănea o altă inimă..
– Nu crezi asta cu adevărat.Pe cine vrei să minţi?
– Pe mine, pe tine…
– Dacă nu vei înceta să mai faci asta, nu vei afla niciodată adevărul..
– Ce adevăr…că s-a folosit de mine, că m-a minţit, că îmi căuta compania în momentele în care se simţea prea singur?
– Încetează, te rog! Îţi faci singură rău..
– Poate..dar acesta este adevărul.
–  Acesta este adevărul tău, dar nu şi al lui..

Published in: on April 21, 2013 at 21:31  Leave a Comment