Dacă aş fi ştiut…

11188200_654086431390476_4529229750239577117_n
Dacă aș fi știut că e ultima oară când  te văd, nu aș mai fi plecat niciodată.
Dacă aș fi știut că nu îți voi auzi vocea, aș fi vorbit cu tine ore în șir… aș fi vrut să îmi vorbești despre temerile tale. Aș fi încercat să le îndepărtez.
Iar dacă aș fi știut că aceea e ultima oară când îți voi vorbi, ți-aș fi spus cât de mult te iubesc. Și ți-aș fi mulțumit pentru tot.
Dacă aș fi știut că aceea e ultima îmbrățișare, te-aș fi strâns atât de tare în brațe
și nu ți-aș mai fi dat drumul.
Dar nu am știut nimic din toate astea și am plecat…sperând că a doua zi te voi găsi tot acolo, așteptându-mă. Așa cum o făceai de obicei.
Numai că eu m-am întors mult prea târziu, iar tu obosiseși să mai lupți. Știu cât de puternic  ai fost…și cu siguranță ți-a fost greu să renunți, dar până la urmă, ai făcut-o. Nu te condamn pentru nimic, nu o pot face. Te admir și te respect mult prea mult.
Adevărul este că eu nu am putut fi la fel de puternică și că mi-aș fi dorit să mai stai.  Aș fi vrut să învăț mult mai târziu sau niciodată acele lecții pe care mi le-ai oferit prin plecarea ta.
Poate că sunt egoistă, dar mi-aș fi dorit să nu te regăsesc doar în visele mele…

Și te rog să mă ierți…
Pentru că am fost atât de inconștientă și nu am știut să apreciez toate momentele pe care le-am petrecut alături de tine. Și pentru că uneori le-am irosit cu certuri și supărări inutile.
Pentru că din dorința mea de a fi cât mai independentă financiar, am ajuns să mă îndepărtez de cei dragi mie. Și pentru că tu ai fost unul dintre ei.
Pentru că am plecat de mult prea multe ori. Și pentru că tu m-ai așteptat de fiecare dată.
Pentru că nu știu cum să iubesc. Și pentru că nu ți-am spus mai des cât de mult o fac. Nu contează că tu știai asta.
Pentru că nu mai am timp să fac ceea ce îmi place. Și pentru că m-am axat mult prea mult pe partea profesională.
Pentru că mă pierd și mă regăsesc zi de zi și nu e nimeni care să vadă asta. Și pentru că îi îndepărtez pe toți cei care încearcă să mă ajute.
Pentru că nimeni nu mai încearcă să treacă de zidul pe care l-am construit. Și pentru că uneori cred că nimeni nu e capabil să iubească o femeie atât de capricioasă ca mine.
Pentru că am obosit și eu…și pentru că am nevoie de o pauză.
Pentru că am nevoie. Și pentru că nu mai ești aici.

Tu să mă ierți pentru tot. Eu încă mai încerc să o fac…
Și îți promit că într-o bună zi voi ajunge acolo unde îmi doresc și că voi fi fericită. Încă lupt pentru asta. Și crede-mă, atunci vei fi și mai mândru de mine…mult mai mult decât până acum.
Casa e goală fără tine… și sunt singură că nimeni nu îți va lua locul niciodată.
Te iubesc, tată! Și îmi lipsești…

Published in: on May 15, 2016 at 17:38  Comments (1)